Drop Effect

CĂLCÂIUL LUI ACHILLE

Nemuritorul ciung Achille

Care este călcâiul tău?

Majoritatea știm câte ceva din istoria acestui personaj mitic. În Iliada lui Homer, Achille era un erou care a participat la războiul din Troya, de partea grecilor. Legenda spune că după ce s-a născut, mama sa, Thetis, pentru a-l imortaliza, la cufundat în apele mistice ale râului Styx. Cum, însă, îl ținea de călcâi, pentru a nu se afunda în apele adânci ale râului, partea de care-l susținea (călcâiul) a rămas în afara apelor. Călcâiul lui Achille a făcut ca nemurirea lui să fie fatală. În timpul asedierii troiene acesta a fost țintit, cu o săgeată înveninată –trasă la întâmplare–, chiar în punctul său debil. Astfel, pentru o singură slăbiciune, nemurirea a devenit vulnerabilă, iar veșnicia a devenit efemeră.

Această legendă, reală pentru grecii de atunci și imaginară pentru societatea contemporană este plină de încărcătură didactică. Ne învață că este suficient să avem un singur punct slab, unul banal, (o parte din corp fără de care foarte mulți am putea trăi până la adânci bătrâneți), pentru a fi doborâți. Expresia “călcâiul lui Achille” s-a tipizat, iar azi se folosește pentru a identifica debilitatea principală a fiecărui individ. Cu toții avem un punct de inflexiune în viața noastră, mai ales ca și tineri, cu toții avem punctul nostru în care devenim vulnerabili, un punct prin care am putea fi atacați, ba chiar învinși ușor. Ce facem cu acest punct, continuăm să-l tragem după noi, doar pentru că face parte din noi, și toți din jurul nostru îl au și se folosesc de el; sau îl amputăm și astfel devenim nemuritori?... Alegem să trăim cu un mic defect, care ar putea să fie ușa ce se deschide pentru a-i spune un bun venit morții, sau alegem să trăim ciungi, fără a ne păsa de problemele finitului?...

Chiar dacă Achille nu este decât o imaginație a culturii grecești care arată că oricât ar fi de impecabil cineva, e destul să aibă un nano-defect în viața sa, ce-i poate transforma perfecțiunea în imperfecțiune. Dacă ar fi retezat punctul său slab, ar fi fost un nemuritor ciung. Autorul primei cărți a lui Samuel, după ce prezintă înălțimea uimitoare a uriașului Goliat, în următoarea frază continuă cu descrierea, cu lux de amănunte –de sus în jos–, a armăturii acestuia. Lui David i-a fost suficient un singur punct descoperit în coiful gigantului pentru ai perfora craniul acestuia. Un mic spațiu a făcut ca un mare om, impunător și bine armat, să devină debil.

Domnul Isus, este clar și concis în ceea ce privește debilitățile noastre. Astfel în Matei 6:22 ne spune: «Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină» (și continuă ideea până în versetul următor). Însă, un capitol mai devreme, în Matei 5:29 și 30 cuvintele Domnului spun: «Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.»

Ceea ce vroia Mântuitorul să ne învețe, având în vedere că privirea umană e binoculară și că nu alegem ochiul cu care să păcătuim –excepție făcând privitul prin gaura cheii sau printr-un monoclu– este că dacă ceea ce noi considerăm o privire dreaptă, corectă, autentică, demnă de urmat; dacă considerăm că lumina care ne pătrunde corneea ochiului conștiinței este bună, și acea lumină dreaptă ne face să greșim, este mai bine să renunțăm la ea; oricât de suculentă ar părea, s-o dăm afară din preajma noastră, și s-o aruncăm (aruncăm doar ceea ce nu ne mai trebuie pentru că nu mai este de folos, sau este defectuos). De cealaltă parte, în ceea ce privește mâna noastră cea dreaptă, acea mână cu care împarți justiție, acea mână cu care facem dreptate și acea mână cu care muncim pentru a ne câștiga existența; dacă cu mâna de care ne folosim pentru a face lucrurile drepte și bine, lucrăm la lucruri pe care noi le considerăm drepte dar sunt imorale este mai bine să renunțăm la această dreaptă strâmbă, s-o amputăm.

Ochiul nostru pe care-l luăm de bun și după care ne ghidăm, ochiul nostru drept poate fi internetul, televizorul, cărțile, revistele, prietenii pe care-i urmăm, modelele și starurile lumii acesteia și tot ceea ce alimentează și fardează mintea noastră cu lumini întunecoase. Mâna noastră dreaptă, mâna plină de calități și de aptitudini și mâna care are criterii drepte, poate fi violența, abuzul, o justiție nedreaptă, tot ceea ce construim, luând ca și ceva bun, dar folosindu-ne de o dreptate strâmbă. Fiecare cunoaștem care este lumina care ne luminează calea și criteriile de dreptate după care ne ghidăm; dacă aceste lucruri sunt rele iar noi le considerăm bune, să renunțăm la ele! Să tăiem călcâiele lui Achille din viața noastră pentru a trăi veșnic! [Matei 18:8, 9].

Drop Effect

Datos personales

Blog Archive

0 comentarios:

Publicar un comentario

Seguidores