Datos personales
- Sam
- Un strop de apă de ploaie –dulce- dacă pică într-un ocean nu are nici un efect –afară de-o infimă vibrație, inobservabilă–; însă, același strop, dacă pică pe-o insectă mică sau pe-o furnică o poate debusola, îi poate schimba traiectoria, inabilita sau poate chiar să-i sfârșească viața. Totul depinde de locul în care cade...
martes, 30 de octubre de 2012
31 OCTOMBRIE “NOAPTEA DE VEGHE” A DEMONILOR
Ce faci diseară?
Ți-ai pregătit masca?
În această seară, pe fondul liniștitor al întunericului, hâdoșenia
cea mai slută o să fie cea mai apreciată, frica o să fie promovată la rang
înalt iar groaza o să fie protagonista nopții. Valorile care încearcă să se
transmită sunt: curajul –prieteni care o să te provoace să asiști cu ei la
ritualuri înspăimântătoare sau la case înfiorătoare– și dezmățul –noaptea în care poți face ce
vrei, pentru că nimeni nu-ți are treaba.
Pentru majoritatea participanților la aceste ceremonii, cu un record teribil, nu
este vorba decât de-o simplă sărbătoare. Conform tinerei Sineides totul este
normal: «Chiar crezi că pentru faptul că
mergi cu un dovleac sculptat pe stradă te îndepărtezi mai mult de Dumnezeu? Sărbătoarea
Halloween-ului, în ziua de azi, nu e decât o simplă sărbătoare culturală» Însă
există o parte redusă de persoane ce se folosesc de această serbare, bine
definit. Într-o localitate din statul Illinois, trei copii au fost omorâți în
noaptea Halloween-ului și mulți alții din alte localități au dispărut. Nici marile
companii textile, nu stau indiferente față de această festivitate. Conform
ziarului on-line ‘lainformacion.com’,
în SUA, pentru perioada de Halloween din 2011 sau consumat 310 milioane de
dolari pentru costumele, cu specific sărbătorii, destinate animalelor de
companie. Mai nou, în ultimii ani, se alege moda care se poartă la fiecare nou sezon
a acestui evenimente (anul acesta s-a optat pentru modelul zombi, în mod special, costumația “Ecce Homo”).
Văzând toate aceste aspecte, nefirești și poate absurde
pentru unii, nu ne rămâne decât să ne întrebăm: ce se ascunde în spatele Halloween
mascat în sărbătoare creștină? Care este originea acestuia?
Este vorba despre o sărbătoare milenară, de origini celte,
a cărui început istorie se derulează în urmă cu peste 2.500 de ani. Datorită
poziționării geografice a acestor triburi galice, în nordul Europei, și
datorită iernilor geroase, înghețate și prelungite, au luat naștere aceste obiceiuri
păgâne, enigmatice. Ajunul din noaptea primei zile a lunii noiembrie, era ziua
de sărbătoare a intrării într-un nou an. Acest sezon se începea cu întunecoasa
lună samanios (lunația octombrie-noiembrie);
festivitatea Samahain –termen derivat
din irlandeza antică, care înseamnă “finalul verii”– era perioada în care se
practicau ritualuri lugubre. Preziua în care se credea că trecerea dintre ani,
trasa o punte între lumea celor vii și lumea celor morți (atât cei buni, cât și
cei răi), era plină de datini. Cele mai cunoscute și practicate astăzi –într-o
distracție camuflată– sunt: deghizarea cu măști hidoase, (obicei folosit de
celți pentru alungarea duhurilor maligne) și colindatul din casă-n casă, în mod
special din partea copiilor, pentru a cere dulciuri (celții lăsau mâncare și
roadele sezonului la ușa casei pentru a invita duhurile strămoșilor defuncți).
Druizii, vrăjitorii, ocultismul și spaima erau corifeii triburilor. Totul se voala
într-o noapte înspăimântătoare și te teroare. Cum au ajuns aceste obiceiuri
idolatre să se creștinizeze?
În anul 43 D.C. romanii au invadat regiunea Britanică și
alături de cucerirea lor cartografică a avut loc și-o contopire culturală. În modul acesta, obiceiul Halloween-ului a
fost împrumutat, transformat în sărbătoarea adusă în onoarea zeiței
prosperității și răspândită în lung și
latul Imperiului. În secolul al VII-lea, Papa Bonifacio al IV-lea , a
transformat un templu dedicat panteonului roman, într-un templu creștin, și la consacrat
în onoarea tuturor sfințiilor decedați. Bonifacio al IV-lea a stabilit ziua de
13 mai ca și dată oficială pentru “Ziua tuturor sfinților” (dată care a fost pusă cu trei
secole înainte de către Biserica din Siria, în onoarea tuturor martirilor). În anul 741 D.C., Papa Gregoriu al
III-lea a restabilit această dată pentru 1 noiembrie, ziua dedicări Bazilicii
Sfântul Petru din Roma. Un secol mai târziu, noul papă, Gregoriu al IV-lea a
ordonat ca ceremonia să se celebreze la nivel universal, în toată comunitatea
catolica în ajunul primezi zile din luna lui noiembrie. În felul acesta,
sărbătoarea a fost stabilită și denumită ca si “noaptea de veghe în onoarea tuturor sfinților”. Termenul de Haloween s-a folosit abia prin secolul XVI.
Prima sa asemănare fonetică era “All Hollow’s
Eve” ceea ce semnifică “veghere pentru toți sfinții defuncți”,
comprimată mai târziu în Halloween.
Promovarea acestui obicei a avut loc în occidentul
transoceanic. Descoperirea noii lumi a deschis bariera migrării masive spre
noile tărâmuri pline de speranțe. Secolele XVIII și XIX ating cifre colosale în
ceea ce privește deplasările de mase de oameni –în mod special irlandezi– care
se îndreaptă, împreună cu obiceiurile lor, înspre America de Nord. Această sărbătoare
nu este popularizată în Statele Unite până după finalizarea Primului Război
Mondial. Internaționalizarea acestei sărbători, apare în decada anilor 70 - 80.
Când cultura americană, cu ajutorul Hollywood-ului idealizează această
festivitate, și o transformă, într-o necesitate pentru tinerii zilei de azi, și
într-un beneficiu comercial pentru marile companii de textile, cinematografice
și de jucării. Astfel, a ajuns să se mascheze o sărbătoare care a fost fuzionată
cu creștinismul, într-un obicei social –pur și simplu.
Ce faci tu diseară? Îl iei pe Jack’o lantern (dovleacul felinar), lanterna cu o față demonică, și asiști –într-un
oarecare fel– la noaptea de veghe a dracilor?! Răspândești o lumină opacă;
sau te ferești de întuneric?!
lunes, 22 de octubre de 2012
Decizii indecise
(subiect abstract)
Cu toții, cel puțin odată-n viață, am asistat la
duelurile dintre deciziile pe care le aveam de luat: o alternativa mai
interesantă ca alta; o oportunitate mai puțin magnetică ca cealaltă; și acum,
pe unde s-o iau?...; încotro s-o apuc?...
Sunt îndoieli liniștitoare, care ne arată că decizia încă nu a fost luată.
Zilnic ne confruntăm cu noi decizii, care nu au nici o sfială să ne provoace deschis la noi
alegeri…, noi oportunități suculente, noi orizonturi întunecoase și pline de
promisiuni. Însă debusolarea apare doar în clipa în care decizia deja a fost
luată. Atunci când nu suntem siguri că ceea ce am ales, este bine sau potrivit;
când suntem derutați, pășim cu timiditate și cu teamă și nu știm dacă acționăm
corect continuând. Intrigați să știm ce să facem atunci când nu suntem siguri
de decizia pe care am luato.
În anumite circumstanțe avem șansa s-o reluăm de la
început. Uneori putem chiar să abandonăm, –înainte de-a ne da seama prea
târziu, sau înainte ca decizia noastră să-i afecteze și pe cei din jurul
nostru. Dar atunci când ești indecis, și nu știi ce să faci…, cel mai bine este
să te oprești din mers și să ceri ajutor, să ceri sfatul unei persoane cu
experiență, să accepți că ești nesigur… Pe urmă, fii prudent, și continuă cu
atenție. Și în cele din urmă, chiar dacă încă nu vezi luminița de la capătul
tunelului, fii persistent, ai răbdare, așteaptă să vezi ce se întâmplă dacă continui.
(Subiect Concret)
Dumnezeu este omniștient: El cunoaște unde finalizează
fiecare decizie pe care o luăm –indiferent de nuanța ei– (Psalmul 139; 142:3).
Să-i cerem ajutorul unuia care știe cu precizie absolută totul, pentru a primii
sfaturi de redresare sau încurajări.
viernes, 12 de octubre de 2012
Un strop de
autostimă poate produce o mișcare seismică de 180º în viața ta
(O experiență personală pe care o împărtășesc cu voi. Eu
așa am făcut și am reușit, sper să puteți și voi).
Să treci de la Kilograme la litrii este simplu. Să treci
de la volum la plan este simplu. Printr-o formulă de schimb de unități de măsură.
Dar să treci de la grame la grade este și mai simplu. Nu ai nevoie decât să te
oprești puțin și să vezi că poți schimba sensul vieții tale. Săptămâna aceasta
cineva m-a întrebat cum ar trebui să acționeze în fața nivelului său redus de
autostimă și în preajma galeriilor de subestimare. Răspunsul a venit de la
sine: ”Urmează-ți idealurile din viață,
și ignoră orice gândire pesimistă!” Nu sunt psiholog de profesie, dar pot
să vă vorbesc, printre rânduri, despre experiența pe care am avuto la acest
capitol.
În majoritatea cazurilor, autostima scăzută e cauzată
încă din perioada copilăriei. De obicei, principalii responsabili sunt părinții
(sau diriginții legali) care ne compară cu frații mai inteligenți, copii
prietenilor familiari, și alții de-aceeași vârsta cu noi. Subestimarea care ne-o
emană, declanșează în noi un complex de inferioritate care, prin comparație cu
cazurile amintite anterior, ne face să ne vedem incapabili să realizăm anumite
lucruri (cele mai frecvente sunt: notele de la școală, studiile, și exercitarea
anumitor profesii). Un alt factor care poate lucra la știrbirea autostimei este
o rea experiență din trecut. O experiență care te-a făcut să fii obiectul de
caterincă sau divertisment dintr-un anumit cerc de prieteni.
Probabil că toate aceste lucruri sunt responsabile de
înclinare balanța autostimei tale, spre talerul ‘complex de inferioritate’ și te fac mereu să crezi că tu
nu poți; pentru tine e prea greu; sau nu e pentru tine… Dacă recunoști vre-unul
din aceste gândiri ca și ceva ce-ți aparține ție, să știi că nu ai nevoie decât
de un gram de autostimă pentru a echilibra balanța. Un gram care să întărească
autostima ta și să te facă să îți pui obiective mari, și să iei decizi cruciale
la fel ca cei pe care-i admiri, văzându-i că pot.
De unde ne putem doza acel gram de
autostimă?
Experiența personală mi-a demonstrat că prietenii
apropiați nu sunt tocmai și cei mai adecvați ca să-mi furnizeze acel gram de
autostimă. Miza că nu intru la facultate a fost doar un Kebab –pe atunci nici
eu nu știam să aspir la mai mult, și să convoc o licitație (acum, trei ani mai
târziu, am început două facultăți. Rămâne de văzut câte termin…).
Nu te aștepta ca în fața marilor decizi, acele decizii
cruciale, în fața provocărilor everestice
să vină toți la tine și să te bată peste spate, mai degrabă pregătește-te să
primești un șut în fund. Care poate fi mai benefic decât orice alintare; pentru
că te face să pornești cu elan spre țintă. Lumea reală are putere
gravitațională și nu vrea să te lase să te desprinzi de sol și să-ți atingi
țelul. Concluzionând apoteotic: nu te aștepta să primești încurajare de la cine
te aștepți tu, așteaptă să vezi de la cine o primești... Atunci de unde ne
putem livra acel gram de autostimă:
1.
Tu poți totul: Biblia spune [Filipeni 4:13] ”Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”
Această filozofie de capacitate holistica este biblică. Dumnezeu, Creatorul
nostru, nu ne vede incapabili, –ar fi o înjosire pentru El ca tu, creat după
chipul Său, să fii neputincios–. Când cauți găsești ceea ce cauți; dacă bați –dacă
insiști– o să ai porți deschise; dacă ceri, vei primi; Dacă înveți ești recompensat
cu merite; dacă lupți să obții ceva o să fi premiat. Nu te limita, tu poți!
2.
Prietenii cu adevărat, adevărați. (Mai de mult, era suficient să spui prieten, și toți
știau la cine te referi. Pe urmă a trebuit să se adjectiveze acest cuvânt
pentru a specifica exact la cine se referă. Astăzi trebuie să faci o precizie
mult mai concretă pentru a lăsa clar la cine te raportezi… probabil termenul de
“prieten adevărat” să fie unul din cele mai lungi concepte în viitor…). Acei
prieteni care-ți vor binele; chiar dacă uneori ceea ce-ți spun te jenează: Critica-i
constructivă și te pune față-n față cu capacitățile și abilitățile tale.
3.
De la tine. Uită-te la abilitățile tale, la calitățile tale, la
capacitățile tale. Cu siguranță ai o grămadă de lucruri care te fac să fii
diferit de ceilalți; te fac să fii unic/ă, deosebit/ă; să fii tu. Privește în
urma ta, și vezi tot ceea ce ai putut face, tot ceea ce te-a făcut să te simți
împlinit/ă și să observi că în acel aspect chiar ești competitiv/ă.
4.
Alții/altele. Persoane cu care ai un nivel tangențial zero sau de
frecvență redusă. Acestea îți pot spune într-un mod direct sau indirect, ceva
ce activează în tine autostima. O vorbă auzită la radio, la televizor. O maximă
pe care s-o transformi într-un motto-u de viață. O melodie care să
te încurajeze. O carte care să-ți spună că poți…
5.
Provocările. Nu te lăsa bătut în fața lor. Sunt obligat necesare
pentru consolidarea autostimei tale. Trebuie să auzi de la alții că nu poți pentru ca
tu să le arăți că poți pentru că ei nu te fac pe tine incapabil, ci pe
Creatorul Tău.
Am considerat că împărtășind experiența mea din viață cu
voi poate fi prielnică, dat fiind faptul că sunt persoane care au probleme cu
autostima. Îmi amintesc de vremea când mă pregăteam să dau bacalaureatul; aveam
la dispoziție o orchestră filarmonică care-mi cânta mereu aceeași melodie, pe
care o ascultasem de mai multe ori decât a 9 simfonie a lui Beethoven, ”TU NU
POȚI”. Eu singur nu am putut, dar mi-am pus încrederea în Hristos, și El mi-a
spus că pot. Sper ca această rețetă de autostimă să-ți folosească, având în
vedere, că nu-ți lipsește decât ingredientul care dă gust vieții tale: Hristos.
Nu te da bătut! Tu poți să obții tot ceea ce-ti propui! TU POȚI!
Suscribirse a:
Entradas (Atom)