Datos personales
- Sam
- Un strop de apă de ploaie –dulce- dacă pică într-un ocean nu are nici un efect –afară de-o infimă vibrație, inobservabilă–; însă, același strop, dacă pică pe-o insectă mică sau pe-o furnică o poate debusola, îi poate schimba traiectoria, inabilita sau poate chiar să-i sfârșească viața. Totul depinde de locul în care cade...
jueves, 20 de diciembre de 2012
Sfârșitul mumii
Înainte de război mulți
viteji se arată
Samuel
Muntean, 20 decembrie 2012, h: 16:00, Castellon
Aproape că mă văd obligat să scriu despre «sfârșitul mumii» –mă scuzați: despre sfârșitul lumii. Nici nu știu
de unde să încep…, sau dacă-mi ajunge timpul să-l termin (dacă totul se sfârșește
în secunda următore?!...). Hai s-o luam logic: prima țară care deja este intrată
în ‘ziua de mâine’ –adică recto
21 decembrie–, este Noua Zeelandă (la 12 ore diferență de ora Londrei).
Consider că neozeelandezii ar trebui să
ne informeze și să spună dacă i-a ajuns max-ul
solar, sau dacă trebuie să mai așteptăm puțin?!...; să-i întrebăm pe ei dacă s-a
stins, sau nu, soarele…, pentru ca la noi încă continuă să lumineze. Internetul
îmi merge trăsnet, la 50Mb/s; acele ceasului se învârt coerent și busola de la
smartphone nu a suferit nici o anomalie năprasnică din cauza radiaților sau a excesului
de raze ultraviolente.
Mă gândeam să-mi lansez, încă din
acest articol ‘escatologic’, rubrica la care lucrez de ceva timp, intitulată: “întrebări stupide de la o lume intelectuală”,
și să încep cu o întrebare pe care Daniel Villani a puso pe Yahoo Answers: La ce oră și unde vine sfârșitul; și pe la câte ajunge în Paraguay? De pară ar fi vorba de-o inspecție cu un itinerariu
pregătit în prealabil. După cum era de așteptat, «cum îi turcu și pistolul», răspunsurile
au fost pe măsură,
ba chiar disperse, ca să arate cât de siguri sunt toți cu privire la end-ul lumii: între 14:00 și 15:00; pe
la 18:00; la 05:30... Din păcate, din seara asta, de la orele 00:00 se pare că Daniel va
trebui să facă planton pentru ca sfârșitul să nu-l prindă pe ne puse-n masă.
Dar
totuși, cine a mai scoso și pe asta
cu sfârșitul?!... Cu mult, mult timp în
urmă –acum 5000 de ani–, erau niște profeți mayași, mistici din cale-afară, care
înainte de-a se apuca de vrăjeală, mergeau la barul jungladroog și, dintr-o paletă de peste 50 de droguri halucinogene,
începeau să-și administreze la discreție, după bunul plac. Pe urmă inspirația,
expirația, prevederile și profețiile veneau de la sine, curgând ca apa.
Acești
mâncători notorii de ciuperci otrăvite au aflat că sfârșitul lumii o să fie
mâine, 21 decembrie 2012 (punct în care coincid cu ei, dat fiind faptul că
mâine se va sfârși partea teoretică a cursului universitar), și că o să
înceapă mai întâi de la ei, transformându-i în promotorii sfârșitului (deci mâine se
schimă și ora). Simpatizez cu Garcia Marquez care afirma că oamenii, alături de
prezicerile lor, favorizează catastrofa. Adică, insula Hawai, riscă să dispară de pe
hartă (să se scufunde), deoarece este ultimul loc în care apune
soarele unei zile pe Terra, iar cei speriați vor da buzna, buluc să ocupe ostrovul pentru a-și scăpa măcar o
secunda din viață.
Pe
lângă toate acestea, sărbătorile de la sfârșitul acestui an, sunt deja stricate
pentru mulți care și-au pregătit provizii și stau speriați, așteptând cu groază
să vadă ce are să se întâmple. Ar trebui să fim mult mai preocupați pentru sfințitul lumii, decât pentru sfârșitul lumii; având în vedere că
primul este exterminat și pe sfârșite iar de el depinde sfârșitul, bun sau rău,
al fiecăruia.
Să fim preocupați de sfințitul lumii, nu de
sfârșitul lumii.
jueves, 29 de noviembre de 2012
Creștin până la
marginile Facebook-ului
Să ne păzim identitatea spirituală chiar și în lumea
virtuală
S.M., 29/11/2012 CASTELLÓN
Vreau ca în decursul acestui articol, împreună să învățăm
și să știm să lucrăm la construirea unei bune identități creștine, chiar și
acolo unde totul se rezumă la idei imateriale. De-a lungul acestui articol, vom
descoperi acele lucruri rele pe care le facem atunci când activăm pe rețelele
sociale, și vom încerca să trasăm un trotuar delimitat și sigur pentru a putea circula
ca și creștini.
Tinerii, în mod special, ne desfășurăm dezinvolți pe
Facebook. Facem vizite neanunțate, privim în ochi fără să clipim, cerem
prietenia într-un mod direct, fără ezitare, ne dăm cu părerea fără ca cineva să
ceară acest lucru, ne băgăm în seamă…, toate aceste le facem actuând din
spatele cortinei de plasmă (uneori neștiind cine este la celălalt capăt).
Ceea ce vreau să scot în relief este “oportunitatea” pe care
ne-o oferă natura Facebook-ului. Aceea
de-a putea trăi o dublă personalitate –uneori într-un mod inconștient și
involuntar. Este adevărat, astăzi oameni din întreaga lume comunică și
interacționează cum nu au mai făcuto niciodată în istorie până acum. Din capete
opuse ale planetei se stabilesc contacte, relații, prieteni și așa mai departe.
Un secol botezat în toate felurile…, și-n
același timp identificat cu viteză, informație, tehnologie, și dezvoltare. În
fața acestor noutăți, introduși într-un mod subtil, consider că trebuie să luăm
câteva măsuri de precauție.
Ajungem acasă, pornim computerele, ne conectăm pe
Facebook, și abia atunci ne simțim ca
acasă, în lumea noastră. Fiecare clipă petrecută în această lume virtuală lucrează
la edificarea identității noastre. Bipolaritatea persoanelor este sprijinită de
acest suport tehnic. Avem un temperament cibernetic, și altul în lumea fizică;
o identitate reală, iar o altă identitate virtuală. Este o lume plină de
oportunități și în același timp, de riscuri. Lumea virtuală nu este decât o
parte din lumea reală pe care o investim comunicând, interacționând și
asimilând informații noi venite din partea micropersonalitațiilor,
a microfaimoșilor și a acelor ce
perindăm pe Facebook.
Cum este vorba despre ceva, relativ, nou; ar trebui să
cunoaștem care sunt limitele unui creștin sau a unei persoane care vrea să ducă
o viață decentă făcând ca rețelele sociale să fie de-un bun augur. În rândurile
care vor urma, vom aborda câteva din aspectele cele mai relevante legate de
acest subiect:
1.
Fotografiile (atât pozele cât și imaginile): Ce arăți sau cum arăți? Asocierea imaginilor cu vizualizarea
acestora este ceva aproape comun. De fapt, scopul vederilor este să fie privite
și admirate de public. Astăzi cu ajutorul smartphone-lor, nu doar că putem congela instantul la îndemâna noastră, ci
putem să-l facem vizibil pentru public –fără a mai fi nevoie de un proces de transformare–
în orice moment.
Pe Facebook, și pe toate rețelele de socializare,
imaginea este nucleul de la care se pornește construirea identității noastre. Se
spune că se obțin tot mai multe like-uri
pe măsură ce-ți dai jos tot mai multe
haine. Creștinii trebuie să aibă doar imagini decente, care să nu invoce la
gânduri murdare și aspecte negative.
În altă ordine de idei, trebuiesc semnalizate și imaginile
pe care le obținem din partaje (împărțirea), cele pe care le împărțim cu alții.
Nu este bine să împărtășim imagini în care se face apologie la rasism, la
discriminare de gen sau de minoritate; sau imagini obscene și indecente.
În cele din ură, în acest punct, este bine să se știe că
nu pot fi publicate imagini în care sunt identificați minori, sau persoane care
nu sunt de-acord să apară pe asemenea suporturi. La fel, suplantarea de imagine
prin editorizare este bine să se
evite (oricare ar fi gradul ei de divertisment), deoarece pot sprijini idei
ciudate cum ar fi travesti-mul, homosexualitatea, imoralitate și indecența.
2.
Prietenii (friends): Cu cine umbli?
cum spuneam în rândurile precedente, creșterea nivelului de interacțiune se
observă din listele noastre de prieteni, care devin interminabile. De fapt,
este vorba de un cerc închis, cu posibilitatea de amplificare. Formula de
amiciție este mult mai simplă decât regula
de trei simplă: eu sunt prietenul tău, iar prietenul tău îmi este un
potențial amic prin tine.
La fel cum în lumea reala nu acceptăm să fim prieteni cu
oricine, și ne selectăm cu atenție anturajul; într-un mod, oarecum, similar, ar
trebui să funcționeze și pe Facebook (sau alte spații de socializare).
Să încercăm să avem prieteni siguri, iar dacă se întâmplă să acceptăm persoane triviale,
să nu ne îndoim nici măcar o secundă în a face trierea.
3.
Comentariile (sau comenturile):
Cum scrii? Astăzi comunicăm mai mult
ca niciodată, iar la acest punct, nu cred că trebuie spus mai mult decât să folosim
cuvinte cuviincioase, respectuoase și de bun gust. Să fim conștienți că atât
ceea ce vorbim prin grai, cât și ceea ce vorbim fără grai, este contabilizat și va trebui să răsăundem pentru orice cuvânt, fie vorbit, fie scris.
4.
Like-urile: Ce-ți place? Facebook
funcționează cu o psihologie pozitivă. Suprimă orice libertate de exprimare,
astfel încât ești obligat să spui doar că-ți place ceva, fără a avea și alte
opțiuni. Este unul din mangeturile care atrage publicul. Însă problema nu se
identifica în acest aspect, ci problema apare când, știind că nu avem decât o
unică opțiune, apelăm la ea pentru a califica imagini și comentarii nedemne pentru
un creștin. Poze obscene, comentarii murdare și pline de dublusensism, etc. Gusturile unui creștin trebuie să fie în concordanță cu Biblia.
5.
Vizitele: la ce te uiți? S-au încercat
diferite soft-uri pentru a contabiliza
vizitele primite cât și cele oferite, însă și la acest capitol platforma
Facebook a optat pentru o psihologie pozitivă, în așa fel încât nimeni să nu
plece supărat din cauza vizitelor reduse. Chiar dacă tindem să credem că nu
vede nimeni ceea ce noi vizităm, ne înșelăm, este Unul care vede totul. Trebuie
să ne scăldăm în ape sigure, fără a risca să fim trași de curenții păcatului.
Imaginea noastră, prietenii noștri, cuvintele noastre,
gusturile noastre și privirile noastre sunt o parte fundamentală din
identitatea noastră. Putem fi lumină chiar și pe rețelele virtuale, putem să
dăm gust acestor site-uri. De ce să
nu fim exemple de urmat, de acolo de unde ne petrecem destul timp din viață, ca
să ne relaționăm cu cei din jurul lumii?! Putem fi creștinii chiar și pe
Facebook!
martes, 20 de noviembre de 2012
Valori
neprețuite
-
De mici învățăm să vorbim, însă nu să tăcem.
-
Suntem învățați să mergem, însă nu să ne oprim.
-
Învățăm să privim, însă nu să ne închidem ochii.
-
Învățăm să ascultăm, însă nu să ne astupăm urechile.
-
Învățăm cum să obținem, însă nu cum să dăruim.
-
Învățăm cum să adunăm, însă nu cum să împărțim
-
Învățăm cum să ne realizăm, însă nu cum să ne umilim.
-
Învățăm cum să muncim, pentru a ne câștiga existența, însă nu cum să
slujim.
-
Învățăm cum să fim, însă nu cum să fim sinceri.
-
Învățăm tot ceea ce trebuie să facem, însă prea puțin ceea ce nu ar trebui
să facem.
-
Învățăm pentru a fi inteligenți, însă nu învățăm ca să fim înțelepți.
-
Învățăm cum să fim raționali și logici; însă nu să fim conștiincioși și
clari.
-
Învățăm cum să ținem minte, însă nu cum să uităm.
-
Știm să fim estetici, însă nu cum să fim etici.
-
Mai nou învățăm să fim virtuali, însă nu virtuoși.
-
Știm să fim complicați, însă nu cum să fim simpli.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)