Datos personales
- Sam
- Un strop de apă de ploaie –dulce- dacă pică într-un ocean nu are nici un efect –afară de-o infimă vibrație, inobservabilă–; însă, același strop, dacă pică pe-o insectă mică sau pe-o furnică o poate debusola, îi poate schimba traiectoria, inabilita sau poate chiar să-i sfârșească viața. Totul depinde de locul în care cade...
viernes, 29 de junio de 2012
Vorbe!
Când zeii s-au pus să împartă daruri speciilor mortale, au trimis pe Prometeus și Epimeto să le îmbrace cu însușiri prin care acestea să se poată apăra. Astfel, elefantul a primit fildeșii, taurul a primit coarnele, leul a primit putere și niște gheare tari, scorpionul a primit o coadă dăunătoare, iar albina a primit un ac pentru a se putea apăra o singura dată de primejdie… Speciile care nu au primit o armă de atac, au primit o armă de apărare: au primit mărime; puterea de-a putea zbura; capacitatea de-a alerga repede, sau de-a se camufla; aptitudinea de-a se cățăra… Cum Epimeto nu era foarte chibzuit, a consumat, fără să-și da seama, toate facultățile în animale. O singură specie a rămas neechipată, goală și inofensivă: ființa umană. Când Prometeus a ajuns pentru a revizui lucrarea pe care a făcuto Epimeto, a văzut că omul a rămas neînarmat pentru iminenta zi când urma să-și înceapă nomazia pe pământ. Atunci Zeus a trimis pe Hermes ca să-i dea omului capacitate de-a putea vorbi. Astfel, cu această armă, oamenii au putut să comunice între ei și să se strângă în jurul ideilor, gândurilor și conceptelor cu care erau de acord, formând comunități, grupuri și națiuni. Această armă a făcut ca omul să devină ce-a mai puternică și înspăimântătoare specie de pe Terra.
Iacov, unul din discipolii lui Isus, în scrisoarea sa adresată națiunii Israel, privește vorbirea –pe care o asociază cu limba, un organ musculos care ajută mai bine de 60% în producerea sunetelor– ca și pe ceva primejdios, ceva letal. Felul în care Iacov vorbește despre ea arată cât de periculoasă poate deveni pentru cei ce nu și-o controlează (termenii folosiți de apostol sunt îmblânzire –ceea ce transformă limba în ceva sălbatic din natura, care trebuie disciplinat și dresat–, și înfrânare, ceva necontrolat). Analogiile pe care le face Iacov sunt:
- Limba este o cârmă mică care conduce și direcționează o corabie mare. (Ceva mic ce conduce ceva mare). De vorbire depinde direcția pe care o luăm fiecare în viața. Felul în care vorbești, arată încotro te îndrepți.
- Limba este un foc mic care poate incendia o pădure imensă. Este nevoie de-o simplă scânteie pentru a arunca în aer un loc inflamabil.
Iacov o consider ceva mortal, ceva ce este în afara capacitați umane de-a putea fi controlată: [Iacov 3:8] «…dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.» Solomon, împăratul din dinastia lui David, a scris destul de mult conținut în legătură cu acest subiect. Astfel în [Proverbe 21:23] putem citi un gând care ne-ar putea fi de folos: «Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.» o traducere mai nouă interpretează a doua parte a versetului cu a se proteja pe sine însuși de probleme. Oricum, un lucru este cert: disciplinarea și controlul vorbirii este o muncă dificilă care necesită sacrificiu.
Atunci când vorbim –și dacă dorim și dacă nu–, tot timpul, producem un efect (pozitiv sau negativ) în persoanele care ne ascultă și/sau sunt în jurul nostru. Și dacă suntem conștienți de ceea ce spunem, și dacă suntem inconștienți, mereu producem o reacție în persoanele care ne aud. Și dacă suntem ascultați, și dacă suntem doar auziți, vorbira noastră influențează -într-un fel sau altul- și pe unii, și pe alții. Acest feedback poate fi un sentiment de plăcere, sau dezgust; sau poate fi o notă de interes, din partea ascultătorilor. Prin vorbire poți transforma starea omului de la indiferență, la zâmbet, la râs, la interes, la durere, la lacrimi. Vorbirea este o armă. Felul în care arăți această armă, celor din jur, transmite diferite mesaje. Prin decada anilor 70, șha-ul iraqului a transmis siguranța națiuni prin expunerea pompoasă a armelor pe care le avea în posesie. În același timp, o persoană care are îndreptată o armă spre el, nu va simți același lucru. Vorbirea poate devenii o arma mortală. Vorbele sunt așa cum le faci tu să fie:
- Sunt vorbe care se întorc: o persoană nu seceră decât ceea ce a semănat.
- Sunt vorbe aruncate-n vânt, rostite pentru nimeni și spuse fără nici un rost.
- Sunt vorbe care rod și macină.
- Sunt vorbe goale, fără nici un gust. Apropo, vorbele pot avea și gust! Sunt vorbe dulci, vorbe care mângâie, vorbe care aduc bucurie și fericire; dar sunt și vorbe amare, vorbe care aduc întristare, vorbe care supără.
- Prin vorbire poți deveni un medic sau poți rănii, chiar omorî pe cineva. Tot prin ea poți alina durerea, îi poți vindeca rana cuiva.
- Sunt vorbe lungi, care te plictisesc, si vorbe scurte care conving si atrag.
- Sunt vorbe care te încarcerează, te leagă și te închid; dar sunt și vorbe care te eliberează.
Până aici expunerea noastră de astăzi. Iar voi ați văzut stropul de apă căzut în ocean. Bye, Bye :)
Suscribirse a:
Enviar comentarios (Atom)
0 comentarios:
Publicar un comentario