Datos personales

Mi foto
Un strop de apă de ploaie –dulce- dacă pică într-un ocean nu are nici un efect –afară de-o infimă vibrație, inobservabilă–; însă, același strop, dacă pică pe-o insectă mică sau pe-o furnică o poate debusola, îi poate schimba traiectoria, inabilita sau poate chiar să-i sfârșească viața. Totul depinde de locul în care cade...
viernes, 8 de junio de 2012

Prima imagine contă…

Prima imagine contă...

    După prima poveste “educativă” pe care ne-o spun părinții noștri cu atât de mult drag... (aia cu bau-bau); urmează prea-cunoscutul basm cu 'farfuria curată'... (Și cine nu vrea să aibă un partener/ă de viață frumos/ă?!... Așa că: fie cina cât de rea, pe toată o voi mânca). Pe urmă, cultura filmică și școala educativă ne spun și alte povești. Și ce credeți: diferă mult tema de la grădiniță cu cea de acasă?!... –da de unde…, nici vorbă!–, doar că următoarele povești, pentru cei mici, sunt inductive, făcându-i să creadă că așa este. “Fata babei și fata moșului” este o altă dovadă a divulgării unei asemenea ideologi: fata babei era leneșă și urâtă; iar fata moșului era harnică și frumoasă. Eee…, și uite-așa, de la povești infantile, în care ni se creează imagini despre ființe hidoase, și până la zâne încântătoare, precum Albă ca zăpada suntem educați într-o cultură a imaginii, într-o cultură a 'frumosului' și a 'urâtului'. Sunt prea puține poveștile alea în care să conteze cât de deștept era Făt frumos din lacrimă, sau Harap Alb; aceste personaje erau identificate cu posesiunile lor, și cu chipul lor ‘seducător’; erau așa numiții “voinici”.
    (Va-ți întrebat vreodată de ce ‘Capra cu trei iezi’ nu se spune atunci când nu mănânci tot´, sau când nu stai cuminte?...: Pentru că atunci există interes, din partea responsabililor legali de minori, să vină lupul).
De la povești de speriat copii, la basme de adormit și până ajungem mari o ducem tot așa într-o  carieră de pregătire în care, de început, suntem înscriși de alții, iar mai apoi devine un tabiet. Aceasta este adevărata cauză pentru care, atunci când ajungem mari, imaginea și felul în care arăți contează mai mult decât ceea ce știi. De mici suntem învățați să dăm conținut pe ambalaj. «Se mănâncă hârtia, și se aruncă ciocolata.» Astăzi nu contează cât de multe știi; contează cât de frumos ești. Acesta este motivul pentru care concursurile de Miss și Mr. Univers se mediatizează mult mai mult și mai repede decât premiile Nobel ale anului, sau diferite celebrități intelectuale. De-asemenea, nu putem trece cu vederea peste faimosul citat: «O imagine face mai mult decât o mie de cuvinte.» (Asta să ne-o spună Jesus Tuson…). Tradus la imaginea personală, va să zică că o imagine este mai de valoare decât 1000 de cuvinte rostite de Ion Gură de Aur. Ceea ce se vede a ajuns să fie mai important decât ceea ce se aude. Nu contează porumbelul negru (dacă sunt oi negre, cu caracter negativ; sunt și porumbei negri cu conotație negativă -chiar dacă sunt ușor confundibili cu alte zburătoare, cum ar fi ciorile) care-ți iese din colivie, contează cât de chipeș/ă ești.  
Prin urmare, oglinda a devenit un fel de televizor al nostru particular, unde ne auto-vizionăm. Imaginea noastră se transformă într-un program la care nu-i chip să pierdem vre-o emisiune, vreodată. Astfel: “canalul meu favorit sunt eu”. Dar de cărți, hârtiile alea cu litere, –deja pot face parte din noile descoperiri arheologice la cât de gros îi stratul de praf de pe ele– în alea nimeni nu-și mai bagă nasul.

Este ceva ereditar ca imaginea să primească mai multă importanță decât conținutul. Aceasta se trage de la strămoșilor noștri, care ne-au transmis aceste “valori”, pe care noi le vom lua și le vom preda mai departe celor ce vor veni după noi: nu într-un alt mod mai distractiv, decât prin povești pentru cei mici. Imaginea a devenit importantă pentru că noi i-am dat valoare. De-aceea este mai important cum arăți, atunci când te întâlnești cu cineva pentru prima oară, decât ceea ce cunoști. Și, din păcate, după cum se pare, pentru cei ce au avut șansa să creeze o primă impresie bună despre ei și nu au făcuto, nu mai au și-o a doua șansă. Prima imagine este cartea noastră de vizită, cv-ul nostru. Așa că: dacă tot s-or chinuit să compună basme în care frumusețea este una dintre valorile principale care reies din poveste; dacă tot s-au transmis mesaje în care frumusețea bate inteligența și puterea de le sar capacele; dacă tot dăm valoare imaginii, s-o facem începând cu prima impresie care contă.

   Până aici expunerea noastră de astăzi. Iar voi  ați văzut stropul de apă căzut în ocean. Bye, Bye :)  

0 comentarios: